E-learning pentru nativi digital și imigranți digital

În teoria lui Marc Prensky, există două categorii de oameni care au de-a face cu tehnologia: nativii digital și imigranții digital. Primii s-au născut în era tehnologiei, lucrând de mici cu device-uri și folosindu-le în formarea lor, iar ceilalți au trebuit să se adapteze, să prindă din urmă, neavând un skill natural în utilizarea noilor tehnologii.

Delimitarea generațională a contactului cu tehnologia

Prensky aproximează că era digitală începe în anul 1980, odată cu generația millenials, dar acest indice variază de la un spațiu geografic la altul. În România, epoca digitală începe un pic mai târziu, dar în general cine are acum până în 40 de ani se descurcă bine cu tehnologia.

Ce importanță are criteriul acesta în e-learning? Ca lector sau educator, e indicat să știi unde se încadrează audiența ta, pentru a ști cum să te raportezi la ea. Din ce categorie face parte, e nativă digital sau majoritar imigrantă digital? În mod normal, îți dai seama foarte ușor după vârstă, dar să vedem cum apreciem situațiile limită.

Când ai un auditoriu cuprins între 30 și 50 de ani, cel mai bine e să faci un quiz introductiv care să-i delimiteze și să îți poți face o idee asupra preferințelor lor. Iar dacă vrei să urci un curs online pe o platformă de e-learning, astfel încât tu nu vei avea de-a face în mod direct cu publicul, cel mai bine e să faci înainte un mic sondaj pentru a vedea cam care ar fi clienții și ce tendințe au. În orice caz, atunci când dezvolți un curs online, de regulă îți știi target-ul.

 

Te poți ajuta în quiz-ul tău de seria următoare de trăsături care îi diferențiază pe nativii digital de imigranții în epoca tehnologiei:

  • nativii preferă conectivitatea continuă și sunt mereu în prezența unui device;
    imigranții sunt destul de rar online, preferând comunicarea la telefon sau față în față;
  • nativii caută pe internet prima dată când au o nelămurire sau o curiozitate;
    imigranții privesc cu neîncredere majoritatea surselor online;
  • nativii caută shortcut-urile și e posibil să aibă un deficit de atenție;
    imigranții pot aborda texte mai lungi și au o durată mai mare a atenției;
  • nativii folosesc abrevieri, scurtături, slang în limbajul online uzual;
    imigranții prețuiesc scrierea corectă și exprimarea serioasă, formală;
  • nativii nu pot concepe ca tehnologia să nu le influențeze dezvoltarea;
    imigranții nu au de cele mai multe ori încredere că se descurcă cu ea;

Fiecare dintre aceștia se încadrează și ei în 2 categorii:

Nativii digital:

  1. Cei care adoptă tehnologia în viața de zi cu zi și știu exact cum s-o întrebuințeze.
  2. Cei care nu numai că o adoptă, dar lucrează cu ea pentru a o dezvolta și inova.

Imigranții digital:

  1. Cei care o evită pe cât posibil și căreia i se opun dintr-un principiu existențial.
  2. Cei care îi înțeleg rostul și beneficiile, dar o folosesc fără tragere de inimă.

Bineînțeles că există și excepții în teoria vârstelor raportate la folosirea device-urilor moderne, se întâmplă să dăm peste tineri care nu-și găsesc neapărat locul în lumea digitală sau oamenii mai în vârstă absolut fascinanți de progres.

Odată ce știi unde se încadrează audiența ta, poți adopta metodele de e-learning cele mai potrivite. Aceeași informație poate fi transmisă în moduri diferite. Doar din aceste delimitări sumare putem deduce diferitele tipuri de abordări.

Tehnici diferite de abordare a unui e-course în funcție de audiență

În ceea ce privește conectivitatea continuă, dar și apetența pentru shortcut-uri în opoziție cu materialul mai compact sau mai stufos, vedem cu ușurință că cei mai tineri au o înclinație spre microlearning și microdosing, adică un proces de învățare în doze mici și dese.

Le plac și artificiile precum provocările zilnice, alarmele interactive sau daily reminders. Sunt mult mai capabili de multi-tasking, dar și de a desfășura pe termen lung 2 sau mai multe activități de învățare în paralel. Evident, preferă grafica în locul textului. Doresc satisfacție imediată și recompense dese, iar o metodă de gamification (învățare prin joc) se face mai ușor decât ai crede, nu trebuie să te complici cu aplicații, poți propune chiar și în text o idee de joc.

Nu înseamnă că celor mai în vârstă nu le fac viața mai ușoară materialele scurte, obiectivele clare și structura limpede a unui e-course, dar nu se pot conecta și deconecta atât de ușor sau cu aceeași flexibilitate ca nativii digital. Așadar, nu durata lecțiilor sau a modulului trebuie schimbată, ci trebuie mai degrabă propusă o rutină de învățare și un ritm statornic. Imigranții digital trebuie să știe clar când să-și facă timp pentru studiu.

Cum spuneam, tinerii apelează la internet când au nevoie de o soluție imediată. Adulții de vârsta a doua nu se încred chiar în orice sursă. Bineînțeles că și ei caută tot pe net când au nevoie de o informație publică sau la îndemână, dar în ceea ce privește e-learningul, informația complexă sau chestiunile de expertiză pot fi sceptici ori ultraselectivi. Pentru aceștia din urmă e bine să folosești surse externe sigure, certificate, și să le dai impresia că învață de la o persoană, nu de la un algoritm.

Un nativ digital își alege lectorul în funcție de compatibilitate, dacă îi place personalitatea sau stilul acestuia. E mai important cum comunici cu ei decât ce comunici efectiv, spre deosebire de imigranții digital. De regulă, trebuie să comunici mai relaxat, mai direct, folosindu-te de exemple din sfera lor de interes. Dar atenție, nu trebuie să fii exagerat de prietenos, pentru că nativii digital sunt mai deranjați de comportamentul fals, pe când cei de vârsta a doua iau atitudinea asta drept politicoasă, fiindcă așa au fost învățați.

În schimb, când lucrezi cu imigranții digital, trebuie să te asiguri mereu că țin pasul cu tehnologia și că au încredere în forțele proprii când vine vorba de a face ceva pe computer. Pune-le întrebări de verificare cum ar fi „ați primit e-mailul meu?” sau altele de genul care ar părea inutile sau chiar ridicole pentru cineva născut după 2000.

Tehnici diferite de abordare a unui e-course în funcție de materie

Specialistul în educație Marc Presnky împarte și disciplinele de curs în 2 categorii:

 

  1. Materiile clasice din curriculum-ul tradițional, care pot suferi schimbări minime.
  2. Conținutul de viitor, obiectele noi de studiu care sunt în continuă schimbare.

 

Din prima categorie fac parte științele umaniste fixate în parametrii lor, cum ar fi istoria, geografia, gramatica, dar și unele științe exacte care sunt împământenite, cum ar fi aritmetica, logica, sau noțiunile de bază în biologie, fizică și chimie.

Din a doua categorie fac parte, evident, studiile din sfera digitală, dar și studiile practice care te învață să folosești un echipament de care ai nevoie, cele care dezvoltă skill-uri pe care le pui imediat în practică. Tot în continuă schimbare sunt și unele discipline umaniste, cum ar fi etica, educația politică, literatura, sociologia, istoria mentalității și modul de abordare al limbilor străine.

 

Aici Presnky ar mai adăuga și o a 3-a categorie:

  1. Materiile „moarte”, destinate numai pasionaților, dar care nu au valoare pe piața muncii.

 

Ne gândim în general la limbile vechi, greaca, latina, dar și la mitologie etc, obiecte de care un grup restrâns de oameni sun pasionați și pe care nu le poți monetiza decât dacă ești, la rândul tău, profesor. Ce e interesant, însă, e că în ultimul timp e-learningul a cochetat și cu așa ceva, și s-ar putea ca aici să avem de-a face cu o prejudecată. Deși era imposibil până acum ceva timp, iată că dacă ai un skillset care cuprinde o limbă arhaică, mitologie și storytelling, poți ajunge în echipa de dezvoltare a unui joc video, fiind totodată și foarte bine plătit.

Ei bine, toate aceste obiecte de studiu trebuie și ele predate în acord cu natura lor. Putem spune că materiile clasice sunt și ele imigrante digital, trebuind să facă o tranziție atentă spre e-learning, fără să-și schimbe fundamental metodologia, ci numai să-și imbunătățească practicile pedagogice prin avantajele educației online.

Pe când obiectele de studiu care s-au născut în epoca digitală nu pot fi predate altfel decât digital, cu toate atuu-rile pe care le are acesta. În plus, e nevoie de un lector care să se adapteze foarte bine la schimbarea inevitabilă a conținutului și să fie mereu în actualitate. E vital să-ți convingi cursanții, mai ales pe cei nativi digital, că ești la curent cu tot ce se întâmplă.

Concluzii

Înțelegând comportamentul diferit al celor două categorii de cursanți, e important ca educatorii să conștientizeze poziția imigranților digital în environmentul tehnologic și să schițeze un curs și o strategie care să le elimine fricile, mai ales când obiectul de studiu impune o abordare nouă.

Spre exemplu, un lector trebuie să știe cum să-l inițieze în noile practici pe un imigrant digital care toată viața lui a lucrat în contabilitate și vrea să o facă în continuare, dar e depășit de tehnologie, lucru ce îi face viața mai grea în loc să i-o facă de 10 ori mai ușoară, cum e firesc.

Și totuși, în ciuda aparențelor, provocarea rămâne e-learningul pentru nativii digital, pentru că trebuie să fii întotdeauna pe fază, mereu updatat și să apelezi la cele mai populare trenduri de învățare pentru a-i atrage, dar și la niște trucuri psihologice și exerciții de motivare, ceea ce nu e neapărat necesar la cealaltă categorie.